Trimite unui prieten pe Yahoo Messenger
Download
Spun povastile că-n tara,
Tara-n care primăvara
Doarme beată de miros,
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Spun că la Valliadolid
Un paez înnebunise
Numai pentru că privise
O brunetă, Dona Clara.
Sărea zidul singur el
În grădină la castel
Si-atingând usor guitara,
Ca vrăjitul Apollon
Prins cu lira-ntre naiade,
El în ridm de serenade
O chema pe Dona Clara
Vino, să fugim din tara
Tara-n care primăvara
Doarme beată de miros
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Vino din Valliadolid
Unde poate-o vrea norocul
Să m-ascult Dona Clara
Spun povestile că-n tara
Tara-n care primăvara
Doarme beată de miros,
Cu zefirul somnoros
Cărei pleoapele se-nchid,
Spun că la Valliadolid
Amorezu-n dor amarnic
A cântat un an zadarnďc
Era surdă Dona Clara
Adaugat in
09.10.2006, 10:17 de ion becali